Legea nr. 752/2001 (republicată) privind organizarea și funcționarea Academiei Române stabilește că aceasta este cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală, cu personalitate juridică de drept public, care reunește personalități din țară și străinătate. Academia are atribuții esențiale în promovarea științei și culturii, gestionarea patrimoniului său, organizarea de manifestări științifice, publicarea de lucrări, elaborarea și avizarea de acte normative, precum și acordarea de premii și burse. Finanțarea activității provine din bugetul de stat și din venituri proprii, iar conducerea este asigurată de Adunarea generală, Prezidiu și președinte, conform unui statut propriu.
Statutul Academiei Române (MO, 2025) definește Academia ca fiind cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală, cu personalitate juridică de drept public, autonomă și de interes național. Academia este compusă din membri titulari, corespondenți și de onoare, aleși pe viață, și funcționează prin organe de conducere precum Adunarea Generală, Prezidiul și Biroul Prezidiului. Statutul reglementează atribuțiile, organizarea, resursele, patrimoniul, funcționarea unităților din subordine (institute, bibliotecă, editură) și procedura de modificare a propriilor norme.
Legea reglementează statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare, stabilește drepturile și obligațiile specifice, modalitățile de angajare și promovare și buna conduită în cercetarea științifică, sfera de aplicare incluzând și creația artistică și activitatea sportivă. Prezenta lege constituie cadrul prin care se organizează regimul general privind formarea continuă, dezvoltarea și motivarea resursei umane în vederea asigurării competenței, bunei conduite și deontologiei profesionale în activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare, a libertății cercetării științifice și pentru participarea personalului din domeniu la promovarea și evaluarea activităților ce îi revin.
Legea nr. 544/2001 reglementează liberul acces la informațiile de interes public din instituțiile și autoritățile statului. Ea stabilește dreptul oricărui cetățean de a solicita și primi informații publice, precum și obligațiile instituțiilor de a asigura transparența activității lor.
Institutul de Cercetări Juridice funcționează ca unitate a Academiei Române, cu autonomie funcțională și financiară, având misiunea de a analiza și dezvolta cercetarea juridică fundamentală și aplicată. Regulamentul stabilește structura organizatorică (sectoare de drept privat, drept public, drept european, compartimente administrative), atribuțiile conducerii (director, consiliu științific, contabil-șef), statutul personalului și modul de desfășurare a cercetării, inclusiv prin școala doctorală. De asemenea, reglementează patrimoniul, biblioteca, colaborările științifice, procedurile administrative și modul de modificare/aplicare a regulamentului.
Documentul stabilește regulile și condițiile prin care Institutul acordă titlurile de membru de onoare, cercetător științific emerit, onorific și asociat. El precizează criteriile de eligibilitate, drepturile și obligațiile beneficiarilor, precum și procedura de acordare, durata și posibilitatea retragerii acestor titluri. De asemenea, regulamentul arată că majoritatea titlurilor se acordă pe perioadă nelimitată, fără restricții de vârstă sau cetățenie, prin decizia Consiliului Științific al Institutului.
Codul stabilește norme de conduită profesională pentru personalul ICJ, pe baza unor principii fundamentale: respectarea legii, libertate academică, competență, integritate, colegialitate, loialitate și responsabilitate. Se interzic propaganda politică, prozelitismul religios, promovarea ideologiilor extremiste și orice acțiuni care afectează prestigiul instituției.
Sunt reglementate reguli privind etica în cercetarea științifică (plagiatul, neatribuirea corectă, falsificarea datelor, conflictele de interese), cooperarea între colegi și transparența rezultatelor. Încălcarea normelor atrage răspundere disciplinară, iar supravegherea aplicării codului revine Comisiei de Etică, care poate fi sesizată de orice persoană.
